Muzica este camera în care mă ascund ...

Fragment de Mamă

Vreau să lămuresc încă de la început că nu sunt în criză de inspirație, doar că ceea ce am scris în ultimul timp prefer să păstrez pentru mine, și, poate, mai târziu, și pentru altcineva. Aș vrea să spun că până acum ceva timp credeam că doar tristețea te poate determina să scrii bine, doar ea îți poate oferi inspirația necesară pentru a compune ceva profund. Mă bucur să vă spun că mă înșelam amarnic. Mă simt mai fericit de la un timp, tot mai fericit, și din cauza aceasta inspirația mea a căpătat alte forme, aș spune mult mai optimiste. Nu știu cât de mult vor ține deși aș vrea să fie pentru totdeauna, și nici nu vreau să mă gândesc la durata lor, vreau doar să le trăiesc, să mă bucur de ele și să le simt...încă nu sunt pregătit să le și împart cu cei ce îmi citesc blogul, dar, probabil, într-un timp mai lung sau mai scurt, voi face și asta...

Până atunci aș vrea să fac ceva ce nu am mai făcut niciodată pe blogul meu. După cum ați observat, cei care îmi citiți și îmi înțelegeți articolele, tot ceea ce ați găsit aici este purul meu sentiment, purele mele gânduri, transpuse în cuvinte, fără a fi inspirate sau copiate...

Acum însă voi face o excepție și voi publica, în continuare, un fragment din cartea gândurilor Mamei mele, scrisă ca și răspuns la articolul meu anterior referitor la Cele Cinci Cuvinte. Poate că are o doză de tristețe ascunsă în cuvintele ei, însă mi-a plăcut modul în care se agață de orice formă de speranță, de orice amintire, pentru a trăi, a iubi și a fi fericită. Mama a fost cea care mi-a insuflat multe din credințele mele, și tot ceea ce sunt acum îi datorez ei, tot sufletul meu este modelat de cuvintele, sfaturile și învățămintele pe care mama mi le-a dat și eu le-am pus în desagă și am pornit pe drumul spre a deveni Om. Mama este persoana pe care o respect cel mai mult, o iubesc ( și i-am spus atât de rar acest cuvânt, deși îl simt mereu) și îi voi fi mereu recunoscător pentru ceea ce sunt și pentru felul în care am fost educat.

Prin urmare, acum, voi lăsa gândurile Mamei mele să curgă în cuvinte pe blogul meu:

"Ai spus că sunt puține clipele în care ai simțit fericirea. Oare știm ce înseamnă? Nu o confundăm cu bucuria?  Și eu, în multe rânduri, am spus că fericirea este o clipă care dispare imediat, înainte să o conștientizăm.  Dacă viața îți rezervă multe greutăți, când te uiți în urmă, nici nu mai dai de acele clipe de fericire, clipe stinse de furtuna anilor.

Așa gândeam. De când am rămas singură, tristețea, casa rece și goală, lipsa de activitate, mă conduceau spre sinuciderea spiritului. Gândul poate fi atât de benefic uneori! M-am uitat în casă, trei camere… păreau palate. Prea mult pentru un suflet chinuit de singurătate. M-am uitat pe fereastră. Primele frunzulițe verde crud îmbrăcau copacii pădurii. Am tresărit și sufletul mi s-a umplut de căldură, tot trupul l-am simțit cald, relaxat și ceva inexplicabil de frumos m-a trezit din negura tristeții. Nu eram singură, oriunde priveam vedeam creația lui Dumnezeu. El este cu mine pretutindeni. Disperarea, dorința de a nu mai fi au fost înlocuite de viață. Este atât de scurtă! Au trecut 50 de ani ca o clipă. Și cu toate acestea, acel moment mi-a deschis sufletul și mi-am dat seama că sunt fericită. Emoția aceea caldă, ce-ți cuprinde sufletul, te exaltă, te înalță, te renaște … este fericire.

Sunt fericită că sunt, sunt fericită cu mă bucur de încă o zi și tot ce înseamnă ea, sunt fericită când aud râsul îngeresc al unui copil, sunt fericită când văd tinerețea verzuie a pădurii, apoi transformarea ei miraculoasă în auriu, în argint, sunt fericită că am dat viață, sunt fericită la fiecare realizare a copiilor mei, sunt fericită pentru fericirea lor, sunt fericită că am părinții lângă sufletul meu, sunt fericită că undeva departe pe mare este cineva care mă iubește, sunt fericită când văd oameni mulțumiți și la rândul lor fericiți, sunt fericită când privesc măreția creației…. Sunt Fericită…

Încerc să lungesc cât pot momentele de fericire cu amintirile vieții mele, cu copilăria mea, cu imensa fericire pe care am simțit-o când mi-am ținut pentru prima dată copii în brațe, când m-am căsătorit, oameni dragi ce mi-au trecut prin viață și-au rămas în sufletul meu, amintiri frumoase legate de atâtea momente care îmi readuc fericirea în suflet.

 Cred că atunci când ești mulțumit, când te ierți, când te mulțumești cu ceea ce ești, când pe cei din jur îi accepți așa cum sunt și nu îi judeci pentru defectele lor fără a le vedea și calitățile, dar mai mult decât atât, când înveți să te accepți și pe sine așa cum ești, atunci…atunci cunoști și fericirea.

Așa am reușit eu să am insule de fericire în marea de singurătate în care înnotam. Poate pare nebunie, dar amintirea momentelor de fericire este o formă de supraviețuire și este una extraordinară. "

Cinci cuvinte cu care ar trebui să fim pretențioși

Probabil una din cele mai frecvente expresii de pe blogul meu, una din cauzele principale pe care am identificat-o pentru distrugerea Omului și transformarea lui într-un animal social, este superficialitatea individului. Pentru mine este cea mai pregnantă trăsătură a insului contemporan, trăsătură care îl defectează treptat, îl face să se abată de la un model uman moral, îl face să uite să simtă și, încet încet, sufletul lui își va da duhul pe altarul timpului lăsând în urmă doar un corp lipsit de substanță, un mecanism care acționează și se supune instinctual.
În foarte strânsă legătură cu superficialitatea omului stă capacitatea lui de a folosi Cuvântul. Mulți tind să desconsidere puterea Cuvântului, și, din indiferență, incultură și dintr-o profundă lipsă de respect față de sine și față de cei ce-i sunt apropiați, vor tinde să-l arunce în groapa vocabularului de mahala, lipsit de valoare și care denotă și mai mult lipsa respectului de sine. Nu mă voi referi însă la acele rostiri care duc spre grotescul ființei umane pentru că sunt de părere că aceia care îmi vizitează și îmi citesc blogul au doza necesară de respect de sine încât să nu se arunce în colocvialul murdar. Mă voi referi în schimb la cinci cuvinte pe care eu le consider foarte importante, și pe care mulți dintre noi le folosim mult prea des și inutil...în felul acesta nu scade doar calitatea și puterea respectivului cuvânt, ci este rănit și sufletul care, biblic vorbind, a fost și el zămislit tot din Cuvânt. Cuvintele acestea au o mare semnificație pentru mine și le folosesc doar atunci când sufletul meu simte nevoia să le rostească, pentru că dacă le-aș rosti din obicei, dacă le-aș repeta inutil și le-aș arunca fără să le încarc de valoare, atunci mi-aș pierde cu siguranță drumul spre a deveni...Om.
Prin urmare primul cuvânt la care mă voi referi este...

"Om" - pentru mine, așa cum au observat cei care îmi frecventează blogul, cuvântul Om are o semnificație aparte decât cea biologică, în sensul că, a fi om nu înseamnă a avea premisele biologice pentru a te numi așa, nu înseamnă că dacă ești biped și poți îngâna câteva sunete într-un limbaj articulat ți-ai căpătat incontestabil statutul de Om. Pentru mine Om presupune o serie de calități morale cum sunt cinstea, onoarea, bunul simț, lipsa superficialității, lipsa ignoranței...și multe alte calități atât de rare în zilele noastre. Din păcate, așa cum am mai spus și cum mai repet și aici, societatea actuală ucide omul, transformă toate aceste calități în defecte, astfel că ființa bipedă, pentru a evolua, va trebui să se adapteze, și, adaptându-se, să se îndepărteze tot mai mult de la a dobândi statutul de Om. Nici măcar nu mai există o dorință în a-ți dori să devii Om în adevăratul sens al cuvântului...singura dorință a unui individ contemporan este aceea de a se integra în societatea profund defectă și a deveni cineva în interiorul ei, nedându-și seama că dorind să devină cineva, defapt, devine nimeni...

"Prieten" - este un cuvânt cu care deasemenea ar trebui să avem mare grijă atunci când îl folosim. Am observat că tot mai multe site-uri de socializare promovează ideea de prieten, sau, de prieten virtual, astfel că ajung ca unii indivizi să dețină mii de astfel de...prieteni...și asta îmi provoacă un sentiment de profundă mâhnire, pentru că, în timp, se va distruge și acest cuvânt și va deveni doar o convenție stupidă care să concentreze superficialul unei relații, reale sau virtuale, dintre doi indivizi. Deasemenea am cunoscut oameni care mi-au mărturisit că au zeci de prieteni. Atunci când i-am întrebat câți din acei prieteni ar fi în stare să facă orice, oricând pentru ei, câtor din acei prieteni ar putea să li se confeseze, în câți din acei prieteni ar avea încredere să-și încredințeze viața, majoritatea au tăcut...și asta pentru că prietenii sunt puțini. Avem probabil multe cunoștințe, amici, apropiați, tovarăși...dar prieteni sunt foarte puțini. Prietenul este cel care ar fi în stare să-și dea viața pentru tine, prietenul este cel care nu se teme să-ți spună când greșești, prietenul este cel care este mereu lângă tine atunci când ai nevoie de el, fie că este un moment fericit, dar mai ales în momentele mai nefericite, prietenul este cel care nu te uită niciodată, prietenul este cel pentru care nu contează cum te îmbraci, cum te comporți și nu se rușinează niciodată cu tine, prietenul...prietenul este foarte rar. Nu știu voi câți prieteni aveți, eu i-aș putea număra pe degetele de la o mână și mi-ar mai rămâne degete libere.

"A trăi" - poate că pare ciudat verbul acesta în lista mea dar am observat, în scurtul meu periplu prin viață, că majoritatea nu fac diferența dintre "a trăi" și "a supraviețui". Supraviețuirea este strict instinctuală și vine ca o moștenire animală de la strămoșii hominizi care se comportau dobitocește. Cu timpul omul ar fi trebuit să evolueze și să se detașeze de statutul de animal de pradă, să nu își promoveze decât bunăstarea fizică, ci să învețe să trăiască. Pentru mine "a trăi" înseamnă a-ți cultiva sufletul înaintea trupului, a simți și nu a te comporta instinctual....și toate acestea ar fi trebuit să vină natural ca urmare a progresului, dar, din păcate, progresul nostru este doar unul fizic, tehnologic, social dar există un pregnant regres moral care ne face să ne întoarcem la grota lipsită de sentiment. Practic diferența dintre a trăi și a supraviețui este exact o transpunere a diferenței dintre a simți și a te comporta instinctual. A simți se referă exclusiv la suflet în timp ce instinctul și satisfacerea lui sunt legate doar de nevoi trupești lipsite de profunzime și de substanță, nevoi ce sunt expresia cea mai pură a superficialului din noi. Tot mai mulți se dăruiesc fără să simtă, din simplu reflex animalic sau atracție instinctuală, tot mai mulți se lasă prinși într-un mecanism social care promovează ideea de instinct și satisfacere a lui, și uită de suflet. Haideți să simțim!
În societatea noastră majoritatea supraviețuiesc, iar cei puțini care au învățat să trăiască sunt izolați și își pierd și ei treptat acest statut din cauza inevitabilelor compromisuri la care sunt supuși (și poate că eu sunt un experiment care dovedește fraza anterioară). Prin urmare, un sfat de la un "tânăr trist" (așa cum am observat că mi se spune destul de des), ar fi acela să încercăm să nu ne lăsăm guvernați doar de material și de supraviețuire, ci să învățăm să evoluăm spiritual simțind și, într-un final, să învățăm "A trăi".

"Fericire" - probabil acest cuvânt este cel mai pretențios cuvânt din listă și spun acest lucru pentru că a fost subiectul de reflecție al multor filosofi care și-au încurcat gândurile pentru a desluși mitul lui. Fericirea este o problemă cărora toți îi dau doar soluții parțiale...și asta pentru că ne este atât de greu să înțelegem datele problemei.
Eu unul am o viziune simplistă asupra fericirii incomparabilă cu cea a marilor genii care au studiat conceptul. Pentru mine fericirea (aproximativ) nu există! Și când spun asta mă refer la o stare supremă de fericire, apropiată de absolut. Pentru mine fericirea ar trebui să survină din împlinire, împlinire care, în viziunea mea simplistă, este un concept care definește o stare de împăcare cu sinele, în care nu mai ai nevoie de nimic altceva sau altcineva decât ceea ce deții deja. Starea aceasta, din punctul meu de vedere, este starea de împăcare care îți poate declanșa sentimentul de mulțumire sufletească și, într-un final, suprema Fericire...stare care, așa cum am spus, nu există. Dar, dacă nu există, de ce am explicat-o? Am explicat-o pentru că există, de-a lungul vieții, momente discrete de fericire care ne fac să ne simțim așa cum am explicat, însă nimic nu e permanent și mereu vor apărea si contraste ale fericirii care ne vor face să coborâm din tărâmul idealității în cotidianul trist și suferind. Poate că ar trebui să nu căutăm absolut în fericire, ci doar să ne bucurăm de puținele momente din viață în care ne apropiem de autodesăvârșire. Eu unul, un "tânăr trist" artist în devenire, nu pot renunța la a căuta idealul acestul concept, chiar cu riscul de a fi aruncat iar în "întunericul bolnav al palidei luni", însă pe voi vă sfătuiesc să nu vă aruncați pe un astfel de drum, ci să învățați să profitați de mereu puținele clipe de fericire.

"Te iubesc" - ...

Azi furăm zâmbete!

"Azi furăm zâmbete" este o acțiune de suflet inițiată de câțiva Oameni cum puțini se mai găsesc în zilele noastre, persoane care vor să aducă zâmbete și fericirea unor copii care nu au avut șansa unei vieți normale și lipsite de griji.
Prin urmare, toți cei care doriți să vă implicați și să faceți fericiți sufletele unor copilași, sunteți așteptați pe 4 octombrie 2010  la "La Mama", lângă Ateneul Român, Str. Episcopiei nr. 9, ora: 13:00. În acea zi ne vom întâlni, vom pune mână de la mână (măcar 10 RON/pers) și vom merge să cumpărăm fructe, dulciuri, rechizite și jucării pentru copii dintr-un orfelinat din București. Îi vom face fericiți și să se simtă speciali, măcar pentru câteva ore, iar la rândul nostru ne vom ferici cu zâmbetele și îmbrățișările lor.
Un mic lucru pentru noi, o bucurie pentru ei! 

Vă așteptăm să participați! Mai multe informații găsiți și pe facebook la următoarea adresă (event) unde vă puteți înscrie și lua date de contact:

http://www.facebook.com/#!/event.php?eid=126497320734877&ref=ts
sau la adresa de mail: monica.balasoiu@yahoo.com telefon: 0765394191

:) Haideți să furăm zâmbete! :)

10000

         Se pare că astăzi blogul meu a atins 10000 de vizualizări. Asta înseamnă că în cele aproape 10 luni de când am creat blogul, a fost vizitat de aproape 1000 de ori pe lună. O altă statistică ar spune că aproape 150 de persoane mi-au vizitat blogul de la crearea lui. M-aș bucura ca măcar o mică parte din cei ce m-au vizitat să fi înțeles gândurile mele și să fi simțit ceva atunci când m-au citit. Dacă măcar unul din cei ce au trecut pe aici a rămas impresionat și a fost schimbat atunci mă simt împlinit pentru că acțiunile mele nu au fost în zadar și am reușit să-mi respect promisiunea inițială, aceea de găsi Oameni și de a promova ideea de Om.

         Nu știu cum se procedează în blogosferă, și nici nu sunt un blogger care postează des, ci doar atunci când are inspirație, chef și timp, dar cred că merită să sărbătoresc. Pe de altă parte eu nu mă pricep la sărbătorit, așa că am decis să fac ceva ce nu am mai făcut niciodată...

         Prin urmare voi posta câteva din desenele mele, pe care doar eu le văzusem până acum, și pe care m-am gândit că ar fi timpul să le și împărtășesc. Țineți seama de faptul că nu sunt un desenator foarte bun și îmi recunosc lipsa talentului, așa că ar fi de preferat să fiți îngăduitori și să apreciați mai mult ideea din spatele desenului decât calitatea lui mai...precară. Deasemenea majoritatea desenelor mele implică nuduri, forme feminine pe care unii le-ar considera obscene, pentru mine este o forma de artă și încerc să transmit mesaje prin intermediul feminității. Sper să le și înțelegeți! 

         Acesta este cadoul meu pentru cei ce vizitează colțul meu de virtualitate. Sper să continue să-l viziteze și după ce văd nepriceperea mea și să ne comentăm cu bine la 20000!

 Have fun and don't be too harsh on me! :)

"The Woman" ("Femeia")

"Dressed in leaves" ("Purtând frunze")

"Killing Innocence" ("Moartea Inocenței")

"The Changing" ("Schimbarea")

"The Flower" ("Floarea")

"The Stalking"

"The Number" ("Numărul")