Ecce qui sum

Născut din îngemănarea perfidă dintre o speranţă nedesăvârşită şi un scop imprecis, a apărut o fiinţă relativ ciudată...EU...cine sunt eu?...Dacă aş ştii probabil că n-aş mai fi aici! Sunt multe, dar în acelaşi timp sunt un nimic...sunt un cântec scris de un cântăreţ prost, care s-a precipitat în dorinţa de a compune o capodoperă, şi a încurcat totul...sunt o poezie incă nescrisă, gândită şi recitată în fiecare seara de un poet trist şi impersonal...sunt un gând ce fuge permanent de mintea ce l-a săvârșit, astfel că niciodată nu-şi va găsi împlinirea...sunt o pictură renascentistă pe care toţi o încadrează în cu totul şi cu totul alte curente, iar puţinii care reuşesc să-i descopere adevărata valoare nu rezistă prea mult...sunt un ţipăt care se propagă la infinit, cu o putere atât de mare încât nimeni nu îl poate percepe, deşi le bântuie urechile în fiecare clipă...sunt un copac care se udă singur, îşi caută cu disperare lumina pentru a supraviețui şi se fereşte de umbra copacilor din jurul lui...sunt o picătură de ploaie, încă în cădere care își anticipează fiecare moment conştientă de faptul că nu poate schimba nimic şi, inverşunată împotriva gravitaţiei, încearcă să-şi lungească sfârşitul ferindu-se de vânt...sunt o piatră seacă care se crapă în fiecare moment, şi fiecare urmă a sa e dovada supravieţuirii în timp...sunt o amintire ce deseori se uită, iar când este amintită e prea tarziu...sunt un înger, sau, un demon, condamnat sau privilegiat să trăiască sau să moară printre alte flori pe care le-a ocrotit cu aripile sale şi cu al căror miros şi-a îmbiat fiecare suflare a fiinţei...sunt ceea ce vreau să fiu şi nu sunt şi ceea ce nu vreau să fiu dar sunt....