Din Apă, Din Vânt,
Din Foc, Din Pământ,
Din Soare, Din Cer,
Din Plâns, Din Cuvânt,
din Tine, din mine
din ei și din noi
Lumină
prelinsă
pe
lacrimi
de
ploi
din tot și nimic
un suflet în plic
câmpul
pierdut
Din nou
A
născut.
Și nimeni nu o vede
...puțini sunt oameni, și deseori sunt cei ce se pretind a nu fi...
5 gânduri:
imaginea creata in oglida cu poza e deosebita...realizarea mai putin reusita...vizual este grozava...liric mai merita lucrata...ideea e buna
Mulțumesc pentru apreciere. O să încerc să văd ce as mai putea lucra la ea, deși nu mi se pare chiar așa de defectă. O să insist să gasesc probabil, alte formulări în unele locuri pentru că am impresia că e cam ermetică și mai greu de înțeles:)
imi place sinestezia rezultata..e o poezie completa:D
lumina din noi e tot ce-a mai ramas...
Nu-s adepta cuvintelor simple:)) mereu am preferat sa exprim ceea ce gandesc in fraze lungi si complicate ....de data asta chiar nu stiu cum sa exprim faptul ca poezia ta m-a emotionat( chiar o gasesc emotionanta ) si mi s-a parut foarte frumoasa:X
simplu dar sincer:D
( poate felicitarile mele ar parea banale din moment ce le primesti din toate partile...A ! si sa nu uit , multumesc :) cred ca stii de ce :d )
Mă bucur că ți-a plăcut poezia mea:). Întotdeauna mă bucură aprecierile pentru că-mi dau încredere că ceea ce fac e apreciat și înțeles și de semeni, nu e doar un gând al meu:). Și asta e bine pentru că înseamnă că am șanse să fiu cât de cât citit:). Mulțumesc încă odata!
(îmi place mult cum scrii, și a fost plăcerea mea):)
Trimiteți un comentariu