(Mă numesc Înger)
Cară-mă-n spate căci Gheata mă strânge,
Mi-e frică de pași și mi-e teamă să merg,
Picioarele fug și eu stau pe loc
Și mergem pe ape și calcă în foc,
Sunt drumuri cu cioburi, ce diverg
și converg
spre aceeași lacrimă de sânge...
Cară-mă-n brațe mă doare călcâiul
Străpuns de plăcerea ta moartă
Și curge din el apă vie și grea
Ce arde și ustură șoptind că mă vrea...
Da! cară-mă-n brațe și caută-mi soartă!
o poartă
ce-ascunde înauntru Tărziul.
Ia-mă în brațe căci mâinile-s grele,
și drumul s-a stins. Îmi va fi dor!
M-ai purtat pe spate, în brațe, în vine,
Iar eu te-am purtat pe tine, în mine.
Tălpile putrezi au parfum tămâior,
acum zbor,
am Aripile mele.
Le Ravissement de Psyche, William Bouguereau
