RSS

duminică, 14 februarie 2010

La mulți ani dragi ipocriți!

         Valentines day...ce frumoooooos!...inimioare, roșu peste tot, lumea plină de iubire în jurul nostru....câtă ipocrizie:D? Nu sunt frustrat, nici bolnav la cap(bine, aici am unele probleme dar nu sunt relevante aici) și nici nu am vreun motiv obscur pentru care urăsc ziua asta. Încerc doar să gândesc la rece. Aici mulți ar spune că iubirea nu poate fi gândită la rece, ea trebuie simțită. Aceia se numesc ori ignoranți ori proști. Iubirea adevărată se simte, se raționează și implicit se gândește(vezi poezia mea Gândul la secțiunea poezii).
        Deci, să revenim la subiectul principal…Valentines Gay…scz, Day:)! Detest ziua asta din mai multe motive. În primul rând cât de ipocrit trebuie să fii să crezi că există o singură zi pe an în care trebuie să-ți exprimi iubirea. Și cât de ignorant trebuie să fii să crezi că dacă astăzi te comporți exemplar și arăți ce simti la modul superlativ, te absolvi de la a mai face asta un an întreg. De ce trebuie să fie ziua asta mai specială decât altele? De ce trebuie să ne limităm iubirea la o singură zi, și implicit să ne limităm pe noi înșine. De ce trebuie să fim atât de proști și să urmăm instinctul de turmă mânați de cântece de dragoste și inimioare roșii…de ce trebuie să ne mințim singuri cu astfel de imagini? De ce trebuie să ne comercializăm iubirea?...să-i facem să-și piardă grav din substanță limitând-o la cadourile și convenționalitățile acestei zilei, când iubirea ar trebui să însemne libertate și să nu fie condiționată de nimic? Și mai presus de toate de ce trebuie să împrumutăm o zi, când avem una proprie, Dragobetele, cu tradiții mult superioare afectiv celor ale acestei sărbători lipsite de substanță?
       E ziua în care poți vedea pițipoance bucuroase că venerabilul lor le-a cumpărat ceva valoros, și iși arată “dragostea” mângâindu-i frumos chelia. E ziua în care mallurile sunt pline căci așa simte românul să-și arate dragostea, cumpărând un nimic roșu... E ziua în care oamenii devin pentru o zi animale și, asaltați din toate părțile de cirezile de “amorezați”, simt și ei nevoia să petreacă într-un fel ziua ca să nu se simtă neîmpliniți social. E ziua în care ipocrizia atinge cote maxime, în care oamenii se amăgesc singuri cu sentimente pe care nu le simt, dar, pentru a bifa momentul, ziua, le mimează mințindu-se singuri. E ziua în care “îndrăgostiții” își invită “îndrăgostitele” în cluburi pentru a le arăta ce mult țin ei la ele pe muzică romantică, gen house...Și mai presus de toate, e ziua în care oamenii joacă teatru cel mai mult, și probabil cel mai prost…și acum sincer, decât un actor prost mai bine un privitor obiectiv;)
        În fine. Sunt sigur că am lezat multe “cupluri” cu ceea ce am spus mai sus. Ideea pe care am vrut să o sugerez e că această zi e una manufacturizată în scopuri financiare, singurul scop fiind aceea de a mobiliza afectiv populația, bazându-se pe vechiul animalic instinct de turmă, care, se pare, în mințile multor oameni încă e persistent. Oameni buni, iubiți, fiți iubiți, dar nu doar o zi! Ziua asta nu trebuie să fie cu nimic mai specială decât celelalte. Atunci când iubești cu adevărat îți exprimi sentimentele mereu, iubești mereu, și nu te lași constrâns de de timp sau de persoanele din jurul tău. Pur și simplu iubești!:) ...deși, în ziua de azi oare cine mai știe ce e cu adevărat iubirea?:(

PS: Ghilimelele, pentru cei necunoscători, sunt pentru ironie;)