RSS

vineri, 19 februarie 2010

Amintiri din ce am fost...

Am fost copil...

          Folosesc trecutul pentru că îmi asum că perioada a trecut, deși mi-aș dori să mă pot reîntoarce în acele vremuri în care nu aveam nicio grija și eram liber. Poate singurul moment în care am fost cu adevărat liber. Am copilărit la începutul anilor '90, și, deși istoric poate că a fost o perioadă neagră, de tranziție pentru România, eu mi-o amintesc ca fiind cea mai frumoasă perioadă a vieții mele.

Poate că pe unii vă va plictisi postul meu, dar cei care ați copilărit în aceeași perioadă cu mine e posibil să rămâneți nostalgiați și să-l parcurgeți cu plăcere, chiar dacă este lung.

       Îmi amintesc cum ieșeam în fiecare zi în curtea școlii la un fotbal sau o pătrățica. Plecam dimineața și mă întorceam abia seara plin de noroi și transpirat acompaniat de certurile mamei căci iarăși întarziasem și de promisiunile că mă va pedepsi, deși a doua zi repetam iarăși experiența.
       Îmi amintesc de întâlnirile puerile din fața blocului în care jucam rișca sau linuța sau făceam schimb de cartonașe sau abțipilduri cu mașini de la gumele Turbo. Chiar...mai țineți minte gumele Turbo? Gumele alea care nu aveau niciun gust dar pe care le cumpărai pentru că aveau în interior abțipilduri cu mașini și făceai colecție. Îmi amintesc cum îmi îndesam in gură câte cinci gume dinalea pe care nici nu puteam să le mestec cu gura închisă...oare cât de penibil aș fi părut acum...în timp ce atunci dacă mestecai gumă erai șmecher:)). Mai găseai unele gume expirate de ți se fărâmițau în gură dar nu conta atât timp cât era gumă și aveam ce mesteca:D...cine se gândea atunci la E-uri?:))...Îmi amintesc cum se făceau cozi imense de pici la dozatoarele TEC și cum fiecare cerea o anumită aromă de suc(mie personal îmi placea cel de KIWI), deși sucul nu era decât un amestec de sifon și coloranți, dar pentru copilul din mine era mai mult decât atât...Cum îți dădeau sucul în pahare de plastic, și dacă erau prea mulți trebuia să aștepți să bea altul dinaintea ta ca să poți să folosești paharul lui. Mai târziu începuseră să apară sucurile Tropicana...do you remember?...Sucurile acelea în ambalaje triunghiulare cu un pai atașat pe care îl foloseai pentru a savura sucul...îmi amintesc cum beam câte o ceata întreagă de copii dintr-o singură Tropicana și cum la sfârșit trăgeam din pai în speranța că poate poate mai rămăsese vreo picătură de suc. Îmi amintesc jocurile de-a v-ați ascunselea, cazematele, țevuțele cu cornete cu care ne jucam pac-pac :D.
              Mai țineți minte croissantele Fantastic Star? Sau napolitanele KouKou-RouKou care aveau gust de lămâie și Bonus primeai un abțibild...Cucu-rucu, bun și dulce, multe bucurii ne-aduce:)).ce reclamă! Ce bine mă simțeam când mâncam un napolitan dinăla!:)) sau ciocolata Kiss, cu banane și căpșuni..ce gust genial avea!:P Îmi amintesc apoi că au apărut ouăle Kinder. Doar că pe vremea mea, și poate și a voastră erau chiar ouă. Era un ou făcut din ciocolată și mereu trăiai cu emoția a ceea ce vei găsi înăuntru. Sperai totuși să nu găsești ceva ce deja aveai. De cele mai multe ori găseai niște piese și niște intrucțiuni de construire...și îi dădea o valoare și mai mare jucăriei pentru că tu erai cel care o asamblasei:). Îmi aduc aminte că aveam o colecție imensă de jucării de la ouă Kinder:D...poate că dacă le-aș vedea acum m-ar apuca grav nostalgia:)). Mai țineți minte jucăriile Lego? Și cât de bine te simțeai când construiai o casă sau un roboțel din ele?:P
Îmi amintesc la școală cât de șmecher erai dacă avea adidași cu luminițe. Deja se uitau toate fetele după tine pentru că erai trendy că ți se aprindeau becurile când pășeai. Sau cât de tare erau cei care aveau ascuțitoare cu oglindă...sau rigla aia cu holograma cu 3 purceluși care își schimbau ipostazele în funcție de unghiul în care le priveai...cât de fascinat eram de “gadgetul” ăla:)). Erau unii care aveau penare dinalea tub, verticale, cu personaje din desene animate pe ele și ei deja erau cei mai bazați din clasă…Chiar, desenele animate!:) Mai țineți minte Captain Planet? Pământ, apă, foc, vânt, inimă…Captain Planet!!!!:)). Sau Tom și Jerry, apoi Tom&Jerry Kids(o variantă mai modernă a celor clasice), Dexter, Johnny Bravo, The Mask sau Scooby Doo…Sau într-un timp se difuza pe TVR2 Sailor Moon…chiar, vă mai amintiți de Sailor Moon, fetița aia cu ochi mari și chiloței albi?:))
        Îmi amintesc că mă trezeam dimineața să mă uit la TipTop Minitop…Era în fiecare sâmbătă și eram fascinat pentru că era singura emisiune de la televizor pe care o puteam înțelege. Apoi a apărut Abracadabra, cu Mihai Rălea&Co.Deja atunci începuse să se formeze generația Pro, și nu pierdeam niciun “episod” din cele ale Magicianului de duminică dimineața…se uitau până și părinții :D. Îmi amintesc Teleenciclopedia…parcă și acum mai este, dar în acele vremuri trăiam în ignoranță, fără net sau sute de canale la TV, și Teleenciclopedia aș putea spune că mi-a format o cultură generală aparte și m-a ajutat să-mi cultiv unele pasiuni. În acea vreme apăruseră cei de la Divertis la TVR și întregul popor român le privea umorul de bun gust și critic al acelor vremuri. Eu copil fiind nu percepeam greutățile acelor timpuri, dar râdeam la glumele lor pentru că erau cu adevărat savuroase. Să nu mai amintesc aici de serialul care lăsa străzile goale la ora difuzării lui toți fiind în fața televizorului ca să vadă ce mai face Bobby sau Pamela:)). Da, la Dallas mă refer, la care se uita 90% din Românie, ceilalți 10 % fiind ori orbi, ori sub 3 ani:)). Apoi mă uitam la Baywatch, cu Mitch, salvamarul, și bineînțeles, cu voluptoasa Pam Anderson, motivul principal pentru care vizionam serialul. Ulterior au început Xena, prințesa războinică sau Hercules, Familia Bundy la care mă uitam pe furiș pentru că era dat seara tărziu.
          Mai țineți minte jocurile alea gen Știi și Câștigi cu Horia Brenciu?:)) Sau Bingo, RoBingo, cu Mihai Mitoșeru? Zi-le domnu’ Geo! Sau reclamele alea stupide dar captivante la acea vreme, la Colgate, cu oul și creta? Sau Aqua Fresh? “Aqua Fresh în trei colori dă savoare de trei ori”!:)) Legendarele reclame la Duru, vestitul săpun care face minuni prin imacularea unor zone obscure:)). Sau Palmolive? Sau deodorantele Impulse…apoi Malizia?
          Îmi aduc aminte de filmele închiriate pe care le vedeai la video. Dacă n-aveai video era musai să-ți cumperi sau să-ți faci un prieten care are. De obicei la el se strângea toată gașca invitată sau neinvitată ca să vadă filme - filmele acelea titrate de o voce feminină, uneori răgușită, dar mereu aceeași.. Îmi aduc aminte de filmele cu Van Damme, cu polițiști și justițiari, cu Rambo:D. De mania filmelor ca Legendele Toamnei sau apoi, mai târziu, Titanic. De antenele alea parabolice rusești sau nemțești care erau imense și prin care puteai prinde vreo 2-3 posturi străine…și acum țin minte de Rai Due și TVE…nu înțelegeai nimic, dar nu conta…vedeai ce văd italienii și spaniolii:)).
          Mai țineți minte casetele alea audio și ditamai casetofoanele de care aveai nevoie ca să le asculți? Cum trebuia să le cărăm la școală când dădeam o petrecere sau aveam vreo serbare. Și cum trebuia să aștepți să derulezi toată banda, ca să poți să asculți caseta sau să ajungi la melodia dorită. Aveam casete multe cu Michael Jackson, Bon Jovi, apoi ascultam casete cu ceea ce credeam că se numește muzică “în mod de pește”(De Pește Mod = Depeche mode :)) ). Erau vestitele formații 3 Sud Est după care erau toate puștoaicele înnebunite, Andre după care eram toți puștanii morți, Genius…mai țineți minte: “Ola-ola-e, Macho Man, Ola-ola-e, Sexy Beibe”:)). Apoi apăruseră formații pre-maneliste, gen LA...cred că e singura dată când chiar am ascultat o manea și chiar îmi plăcea...Ochii tăi!:). Mai țineți minte verile acelea în care deveniseră enervant de persistente dansurile gen Lambada, și mai târziu Maccarena.
           Îmi amintesc de literatura mea de la acele vremuri...acesta însemnând cărțile de colorat, revistele cu Rahan(Rahan era un fel de Tarzan mai evoluat, dar foarte bazat că-i caftea pe toți canibalii), sau revista Pif cu cațelușul ala maro pe copertă:D. Mai țin minte de bicicletele alea pegas și de febra ajutoarelor.Cum se îmbulzeau toți oamenii ca să ia ceva de la ajutoare, haine, jucării, electronice, toate păreau noi și interesante pentru noi, deși poate că alții le folosiseră ani întregi înainte. Cei care erau mai norocoși primeau de la ajutoare câte o bicicletă...ei erau deja bazați. Și eu aveam un BMX pe vremea aia și țin minte că se făcea coadă la BMX-ul meu cu picii de vârsta mea care vroiau și ei să se dea cu bicla. Atunci cred că mi-am cultivat cu adevărat antreprenorul din mine, pentru că le ceream fiecăruia câte o ciocolată, sau câte 100 de lei(bani puțini pe vremea aia), doar ca să se dea 5 minute cu bicicleta mea...îmi luasem și cronometru cu mine ca nu cumva să depășească timpul:))
           Mai țineți minte înghețatele alea la cornet de 100 de lei una? ... Ce ne mai răcoream cu ele vara. Sau mai țineți minte cutiile de chibrituir cu peisaje...sau apoi cu gagici dezbrăcate? Aveam o colecție mare de cartonașe și le țineam ascunse...era un fel de playboy al meu:))...asta până să le găsească mama și să mi le arunce:(:D.Mai țineți minte Cola sau Fanta la 2 litri cu sticlă returnabilă. Trebuia să duci o sticlă de plastic goală ca să îți dea una plină că deh, pe vremea aia sticlele de plastic erau o raritate:). Mai țineți minte telefoanele publice portocalii cu cartela, căci pe vremea aceea nu erau mobile(sau mai bine zis pe vremea aia mobil era o chestie de 3 kile pe care o cărai cu plasa după tine)? Cât de bucuros eram, pici fiind, să găsesc o cartelă dinaia, fie ea și folosită:). Mai țineți minte halvița? Sau savarinele de la cofetării? Sau lichiorul acela de ciocolată Tanita care devenise băutura obișnuită pentru servirea invitaților:). Îmi aduc aminte și de gumele acelea Center Shock. Pe care le încercai mai mult pentru a-ți testa papilele gustative și a-ți crește nivelul de adrenalină. Mai țin minte ce fețe zbârcite aveam când băgam pentru prima dată o gumă dinaia în gură, și simțeam acreala cum ni se urca până la creier:P(parcă mi s-a făcut poftă de așa ceva:D).
           Pe vremea noastră trăiam mai mult în aer liber, socializam mai mult în viața reală, neexistând telefoane mobile sau internet. Defapt exista o imitație de internet, Dial-Up de pe la Romtelecom, de așteptai vreo 10 minute să ți se încarce pagina principală a unui site. Și oricum, nu știam noi pe vremea aia de Yahoo Messenger sau hi5:))...internetul avea mai mult un scop informativ...asta pentru cei care dețineau așa ceva. În schimb ne jucam jocuri pe computer. Era vestitul Mario de care și acum mi-e dor...când văd ecranul cu începutul jocului parcă mă apucă o nostalgie ciudată. Mă mai jucam Paranoid, Tetris(aici mai mult pe jocurile alea micuțe decât pe computer), apoi a apărut Duke 1, Duke 2...jocuri aparent 3D, dar defapt nici 2D nu erau. Îmi amintesc de Tamagotchi și de mania din acele vremuri pentru acel joc. Eram extrem de pasionat de animăluțul meu virtual, spre disperarea părinților care se trezeau noaptea pentru că țiuia cerând de mâncare.

           Am vorbit mult...poate prea mult pentru unii, deși din punctul meu de vedere aș putea vorbi la nesfârșit. Îmi e dor de copliăria mea, de acele vremuri lipsite de stress...lipsite de griji...mi-e dor de vremea în care eram cu adevărat liber...Nu o pot reîntoarce dar pot, rememorând-o, să-mi întorc o parte din mine în acele vremuri.
          În ziua de azi copii nu mai copilăresc. Computerul, jocurile stupide și desenele animate distructive le ocupă mare parte din timp și e păcat. Cred că am făcut parte din ultimele generații care au avut ocazia să aibă o copilărie adevărată, dar, sper totuși să mă înșel!

Voi ce vă mai amintiți din copilărie?