RSS

luni, 8 martie 2010

Oh, scars!

         Poate că unii, dacă nu majoritatea, m-ar considera nebun pentru că am pierdut o noapte pentru a urmări decernarea premiilor Oscar. Cert e că am facut-o, principalul motiv fiind acela de a vedea un show adevărat, pentru că nu există festivitate mai mare decât aceasta.

         Showul nu mi-a înșelat deloc așteptările. A fost cu adevărat o celebrare a stilului și grandorii, a talentului, ambiției și creativității. Nu plecasem din start cu un favorit, ci am vrut să urmăresc festivitatea obiectiv și să mă bucur de fiecare moment. Așa am și făcut. Au fost foarte multe momente care m-au impresionat. De la partiturile comice ale lui Steve Martin și Alec Baldwin, sau nonconformismul obișnuit al lui Ben Stiller care a venit deghizat în una din creaturile din Avatar, până la tributurile emoționante ale diverșilor artiști care ne-au părăsit anul trecut, ca Patrick Swayze sau Michael Jackson. În fine. Nu o să stau să povestesc, sunt sigur că, pentru aceia dintre voi care nu l-au văzut, vor avea ocazia să urmărească clipuri pe youtube.
         Principalul scop pentru acest post este dat defapt de o frustrare pe care mi-a creat-o această festivitate. Și această frustrare se referă la faptul că mi-am dat seama cât de departe suntem noi ca și națiune. Ce diferență enormă este între un show de atât de mult bun simț și stil ca Oscarul, și așa zisele showuri ale noastre. Cât de frumos își celebrează ei talentele și nu uită absolut nicio personalitate, indiferent dacă ea a îmbătrânit sau a decedat, comparativ cu noi care promovăm antitalentele și pițiponceala și uităm de artiștii adevărați lăsâdu-i să-și zbată talentul în sărăcie. Cât de mult suflet pun acei oameni în ceea ce fac și cât de mult înseamnă pentru ei munca, în timp ce noi nu știm cum să facem să muncim cât mai puțin. Cât de umil și cu câtă prestanță s-au prezentat fiecare din personalități, cu câtă decență și-au acceptat premiul sau și-au felicitat colegii, prietenii pentru premiul obținut, în timp ce la noi decența e undeva departe, iar bunul simț și-a dat duhul demult. Mi-am dat seama că suntem departe. Mi-am dat seama că faptul că suntem considerați țară a lumii a treia e defapt o supraestimare...Suntem nimeni, și mai rău de atât este că nu vrem să devenim cineva...

Oscarul pentru mine a fost ceva sublim, dar, a lăsat și cicatrici...Oh, scars!
 
Pentru cei care vor să vadă showul pe youtube pot da click aici!