După un somn lung m-am trezit
Dar parcă nu sunt eu
Trecut prin vidul infinit
Uitat sunt de-orice zeu.
În faţa mea e-o cruce neagră
Dar eu nu mă simt murit
Deşi imaginea macabră
Mă-ntreabă parcă de-am trăit.
Şi ştiu că eu trăiesc acum............Şi deodată, îmi apare,
Pe-acest pământ eteric...........În cimitirul liniştit
Dar mintea mea prinsă în fum............O umbră neagră, al cărei soare
Se-afundă în himeric...............O oglindea la nesfârşit.
Deşi aş vrea să văd a cui e
Ceva mă-ndeamnă să n-o fac
Iară mirosul de tămâie
Îmi creşte frica sacadat.
Şi hotărât dar temător
Întorc sfios şi încet capul
Mă văd pe mine, parcă mor,
Dar nu sunt eu, poate e altul!
Şi simt cum sufletul se scurge
Cum lacătul corpului crapă
Şi mă cuprinde un fior dulce
Ce groapa grea adanc o sapă.
Eliberat din închisoare
Simt cum în mine fierbe lutul,
Iar vântul răbufneşte tare
Cutremurând necunoscutul.
Simt cum mă-nalţ uşor spre stele
Parcă acum teama îmi trece
Căci lumânarea vieţii mele
Se mistuie
+MĂ LASĂ RECE+
