V reau să adorm uşor, să mă înec în vis,
I luzii de îngeri s-apară în Paradis,
S ă-mi hrănesc inima cu poveşti din trecut
E retic să renasc din rostire şi lut.
V reau s-arunc orice urmă de chin şi suspin
I mun să ajung, să scap de venin!
S ă devin pur în suflet şi liber în gând,
E ternitatea să nu mă prindă plângând.
De voi găsi vreodată o cale mai uşoară...
Tot pe aici voi trece, şi gândul e-o povară.
Adio lume!
Sunt oameni
Acum o lună