RSS

joi, 28 ianuarie 2010

Gândul


Un simplu gând scurs se prelinge curat
Şi cântă-n eter melodii, acordat,
Dansează naiv în ringul dorinţei
Scăldându-se pur în marea fiinţei.

O floare se naşte-n lutul tău sec
Şi fluturii calzi în iubire petrec,
Petalele vii-ți cuceresc lin simţirea,
Sufletu-ţi bate în ritm mântuirea.

Iar gândul ce-a fost e acum sentiment,
Transformă adultul în adolescent,
Se propagă solemn şi zvâcneşte avid.
În inimi şi-n lume zdrobeşte orice zid.

Sunt două lumini ce lucesc sideral,
Purtate de vânt sunt botezate de val.
Din cer te privesc, iubiri amintesc,
Pe bolta serală divin contopesc.

Un astru apare, o taină preasfântă,
Cete de îngeri plutesc blând şi cântă,
Cu dorul în suflet dau lumii culoare
Zâmbind reînviaţi iubitului lor soare.

Şi totul e perfect în tinele cel nou,
Orice surâs şi gest îl simţi ca un cadou,
Nu mai trăieşti prin tine -sălăşluieşti în ea-,
Şi ea e musafir în propria ta stea.

……………………………………………………..

Şi cele două inimi se-mpărtăşesc din trup,
Se pierd în amăgire, petalele se rup,
S-au consumat în suflet, în gând s-au umilit,
Şi floarea ce a fost în spini s-a ofilit.

Luminile se sting, decorul lor dispare,
Iar sufletele vii îşi pierd grav din culoare,
Căci gândul cel suprem, rănit de-al sorţii zar,
Şi-a dat un ultim suflu pe-al timpului altar.